Istorie

Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918

La începutul Primului Război Mondial, Europa era dominată de cele două alianțe majore: Antanta – formată din Franța, Marea Britanie și Rusia – și Tripla Alianță sau Puterile Centrale – formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia. Cu toate că România era membră a Triplei Alianțe, o serie de circumstanțe și evenimente anunțau o posibilă reorientare a ei.

În toate marile provincii care s-au unit cu România, majoritatea populației era formată din români, unirea nefiind făcută prin forță, ci prin votul democratic al unor adunări reprezentative. De asemenea, unirea acestor provincii a fost validată la nivel internațional prin Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920.

Contextul național și internațional al anului 1918 pregăteau evenimentul care urma să desăvârșească visul de veacuri a românilor – Marea Unire din 1 Decembrie de la Alba Iulia.

Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, 18 noiembrie – 1 decembrie 1918

Sursa: Arhivele Naționale ale României (ANR), Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale (SANIC), Fond Consiliul Dirigent, dosar 77/1918

Cronologie 1918

  • 26 ianuarie - 5 februarie - Chișinău. Întrunit în ședință solemnă, Sfatul Țării votează independența Republicii Democratice Moldovenești iar Consiliul Director se dizolvă. Puterea executivă este încredințată unui Consiliu de Miniștri condus de Daniel Ciugureanu.
  • 26 ianuarie - 8 februarie - București. Guvernul I.I.C. Brătianu - Take Ionescu demisionează.
  • 28 ianuarie - 10 februarie. România acceptă începerea tratativelor de pace cu Puterile Centrale.
  • 9-22 martie - Cotroceni. Încep tratativele de pace între România și Puterile Centrale.
  • 27 martie - 9 aprilie - Chișinău. Sfatul Țării întrunit în ședință solemnă votează unirea Basarabiei cu România.
  • 9-22 aprilie. Se emite Decretul regal de ratificare a Hotărârii de unire a Basarabiei cu România, semnat de regele Ferdinand I și contrasemnat de președintele Consiliului de Miniștri, Alexandru Marghiloman.
  • 24 aprilie - 7 mai. Se semnează Tratatul de pace de la București dintre România pe de-o parte și Austro-Ungaria, Germania, Turcia și Bulgaria pe de altă parte.
  • 22 iunie - 5 iulie. Se înființează la Washington Liga Națională Română, având menirea de a face propagandă în jurul problemei românești. În 13 septembrie aceasta fuzionează cu Comitetul Național Român.
  • 24 august - 6 septembrie - Paris. Se constituie Consiliul Național Român Provizoriu, care va proclama formarea Consiliului Național al Unității Române, organ reprezentativ având în conducere pe Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu. Consiliul este recunoscut de guvernele francez, italian, și american.
  • Toamna lui 1928. În contextul înfrângerii Puterilor Centrale și a prăbușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională a românilor din Transilvania se amplifică.
  • 2-15 septembrie. Congresul de la New York al românilor, cehilor, polonilor sârbilor, slovacilor, croaților și rutenilor votează moțiunea prin care se solicită dezmembrarea Austro-Ungariei și eliberarea tuturor popoarelor asuprite.
  • 29 septembrie - 12 octombrie. Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania se întrunește la Oradea, unde adoptă declarația lui Vasile Goldiș referitoare la hotărârea națiunii române din Transilvania de a se așeza în rândul națiunilor libere, declarație fundamentată pe dreptul fiecărei națiuni de a dispune liber de propria soartă.
  • 5-18 octombrie. Declarația de Independență a Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea este citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta.
  • 17-30 octombrie. Se constituie la Budapesta Consiliul Național Român Central, drept organ de conducere al românilor, format din 6 reprezentanți ai P.N.R și șase social-democrați.
  • 9-22 noiembrie. Consiliul Național Român Central din Transilvania cere, în mod ultimativ, guvernului maghiar să-i recunoască puterea deplină asupra teritoriului Transilvaniei.
  • 15-28 noiembrie. Congresul Bucovinei decide în unanimitate ”Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României.”
  • 1 decembrie - Alba Iulia – are loc Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați aleși. Maramureșeanul Gheorghe Pop de Băsești, președinte al Partidului Național Român declară Adunarea Națională de la Alba Iulia ca fiind ”constituită și deschisă”. Pe lângă cei 1.228 de delegați, la Alba, au venit peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintel: ”Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite e dânșii cu România.” Proiectul rezoluției este primit și adoptat cu ovații prelungite. Se alege o adunare legislativă numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membri, în scopul cârmuirii Transilvaniei. Acesta urmează să numească un guvern provizoriu – numit Consiliu Dirigent. După adoptarea acului Unirii, cei peste 100.000 de participanți de pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia aprobă cu exclamații entuziaste actul hotărârea unirii României cu Transilvania. Se încheie astfel procesul de făurire a Statului Unitar Național Român început în 1859, o dată cu unirea Moldovei cu Țara Românească, apoi continuat cu unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918.
  • 2 decembrie - se întrunește Marele Sfat Național în sala Tribunalului din Alba Iulia, unde hotărăște constituirea unui Consiliu Dirigent format din 15 membri, având președinte pe Iuliu Maniu.
  • 11-24 decembrie. Regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România.
  • 18-31 decembrie. Se emite Decretul-lege priind unirea Bucovinei cu România.
  • 28 decembrie 1918 - 10 ianuarie 1919. O delegație săsească transmite adeziunea sașilor la actul unirii, către Consiliul Dirigent.
  • 29 decembrie 1918 - 11 ianuarie 1919. Se emite Decretul-lege prin care se stabilește că locuitorii României se vor bucura de toate drepturile cetățenești, indiferent de religie.
  • 28 iulie 1919 - Versailles. Se semnează Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate și Germania, referitor la România.
  • Suprafața României Mari era de 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori.

Mari personalități despre Marea Unire

O istorie sinceră a poporului român

Florin Constantiniu

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit.

Revista Sinteza

Acad. Ioan-Aurel Pop

Unirea i-a coagulat pe români şi în formele de manifestare ale vieţii lor cotidiene, de aceea unirea trebuie făurită, refăurită şi retrăită mereu şi mai ales acum la un secol de la împlinirea României Întregite. Unirea şi România unită nu sunt daturi eterne, ci ele sunt edificii făurite greu, iar edificiile nu se lasă de izbelişte, ci se apără, se ocrotesc şi se primenesc în fiecare zi, după exemplul a ceea au ştiut să facă generaţiile trecute.

Nicolae Iorga

Această unire româneasca n-ar avea nicio valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăși conștiința noastră despre necesitatea ei, despre caracterul ei sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi, ceea ce nu înțelege o mulțime de lume; o condiție pentru existența însăși a poporului nostru.

Vasile Goldiș

Unirea tuturor românilor într-un singur stat este cea mai firească pretenție a civilizației.